VOINTA de VIATA

De curand, intr-una din zile, mama ei mi-a spus c-au fost la operatie in Bucuresti, ca sa i se scoata "cateter"-ul (de pe artera), care-i asigura o perfuzare mai usoara
(decat sa o intepe la fiecare perfuzie, sau sa i se caute vene pentru branule, din cateva in cateva zile),
si a facut infectie in spital, Septicemie.
Tot cu "ocazia" asta a facut si noduli la plamani, si lichid la inima.
Doctorii i-au spus ca trupul ei nu va mai rezista, dupa atatea
complicatii, mai mult de 1 saptamana.
Uite c-au trecut mai bine de cateva saptamani, aproape luni, iar FLORENTINA INCA LUPTA.
Si nu e prima experienta de acest tip.
A avut un drum lung, din trecut pana azi, presarat cu felurite complicatii.
Mama ei s-a imbolnavit de inima, si altele (azi-maine, va avea si ea nevoie de operatii).
Fratele, a crescut indurerat, de mic, stiind-o pe surioara, mai tot timpul copilariei sale, prin spitale.
N-are cum sa nu te "trezeasca" putin, o astfel de experienta de om.
Domnisoara aceasta are mai multa vointa de a trai, decat au cei mai multi dintre noi, in fiecare zi, si poate o vointa cat a multora la un loc.
VREA sa se faca bine, si sa-si vada familia fericita si satisfacuta c-au luptat si ei, la randul lor,
pentru CEVA, pentru EA.
Si sa le multumeasca, ca n-au parasit-o, sau ca n-au incetat sa spere pentru ea, si sa CREADA in ea.
O simpla speranta?
Cred ca n-am mai intalnit pe cineva cu ATATA doza de speranta, si VOINTA de VIATA.
Unii ar trece peste aceste randuri, fara ca sa mai priveasca inapoi.
Paradoxul cel mai framantator, este ca unii isi dau viata fara a starui pe ganduri, pentru stupizenii
fara valoare adevarata, pentru probleme minore, pentru neintelegeri in familie, sau placeri efemere, sau din scurta nebunie de a "rezolva" ceva...
Pe cand unii, N-AU CE SA MAI DEA, sa aiba zile multe, in viata...

A.